Moldoveni în Italia. Nu există succes fără identitate.

Alexandru Cazacu, Presedinte Asociatia "DOR" Parma

Alexandru Cazacu,            Presedinte Asociatia “DOR” Parma

  1. Cum aţi ajuns în Italia ? De ce ati plecat? Prin ce greutati ati trecut?

În Italia am ajuns foarte simplu. Soţia mea, moldoveancă şi ea, locuia în acea perioadă la Milano. Ne-am cunoscut, am decis să ne căsătorim şi, respectiv, am decis să locuim în Italia. E o istorie romantică şi frumoasă. Ştiu, primele generaţii de moldoveni veneau în Italia ilegal, prin vagoane, cu mii de euro împrumutaţi şi cu frica de a fi prinşi. Am chiar un cunoscut care a venit pe jos, doar cu harta şi cu o busolă. Te apucă fiorii cînd asculţi aceste istorii. Din fericire, acum se circulă mult mai uşor, dar din păcate e tot mai greu să supravieţuieşti în străinătate. Criza face ravagii şi în rîndul emigranţilor, mulţi dintre ei fiind nevoiţi chiar să se întoarcă în ţară.

2. De unde sunteti de baştină? Ce studii aveţi? 

Sunt originar din s.Ciutuleşti, r-nul Floreşti. Un sat mare şi frumos în care mi-am petrecut cele mai frumoase clipe ale vieţii. Mi-am facut studiile la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Litere, Specialitatea “Limbă şi Literatură Română, Limbă Greacă”. Era ceva nou pentru mine şi pentru ţara noastră, în general. Am urmat diverse programe de studii la universităţile din Grecia: la Atena, Ioannina, Thessaloniki. Grecia devenise pentru mine a doua patrie, o dragoste ascunsă şi va rămîne astfel pentru totdeauna. Am colaborat cu diverse companii elene. În 2004 am revenit în ţară şi cu suportul unor oameni de suflet, am deschis la Comrat un Centru de Limbă şi Civilizaţie Greacă, iar în cadrul Universităţii de Stat din Comrat – specialitatea de Limbă Greacă. Astfel, timp de 4 ani, am predat Limba şi Civilizaţia Greacă la această universitate. A fost o perioadă extrem de interesantă şi plină de roade. Multe proiecte au fost iniţiate şi implimentate în acea perioadă. Am stabilit relaţii de colaborare cu diverse universităţi din Grecia, care integrau în cadrul anumitor programe de studii şi studenţi moldoveni. Sute de tineri au frecventat cursurile gratuite de limbă greacă în cadrul Centrului nostru. Şi tot atîţia au vazut Grecia în cadrul diferitor programe de studii la şcolile de vară de pe tărîmul elen.

Mai apoi, pentru o perioadă scurtă, am lucrat ca şi profesor de limbă greacă la Universitatea de Stat din Moldova şi ca şi Cercetător la Institutul de Filologie din cadrul Academiei de Ştiinţe. Pîinea de profesor se face greu. Paralel, ofeream servicii de consulenţă diferitor companii elene, eram invitat ca şi translator în cadrul întrevederilor dintre varii ministere ale Moldovei şi Greciei. Era o modalitate de a satisface atît necesităţile sufleteşti, cît şi cele materiale. Colaborarea cu oamenii din business-ul elen îmi asigura hrana materială, iar profesoratul – cea spirituală.  Pîinea de profesor se face greu. Aceşti oameni se sacrifică, pur şi simplu, în numele ştiinţei. Eu, însă, eram tînăr, plin de viaţă şi idei, doream ceva mai mult. Cineva zicea în glumă că statele oferă salarii “atît, cît să nu mori de foame”. În statul nostru situaţia e şi mai dificilă. Cunosc mulţi tineri, ca şi mine, cu studii superioare, dar care nu au avut posibilitatea de a se manifesta în Moldova. Cred că e un păcat. Experţii în economie spun că, dacă vrei să ridici economia unei ţări, trebuie să învesteşti în oameni. La noi se investeşte în orice, numai nu în ceea ce trebuie. Şi pe urmă ne plîngem că suntem săraci.

Şcoli am făcut multe, am mai făcut şi 4 ani de doctorat în Comunicare nonverbală la USM. N-am mai susţinut examenele finale, deoarece în 2009 m-am transferat în Italia.

În Italia, am locuit, la început, cu soţia la Milano. Făcuse şi ea un masterat la Bocconi, una din cele mai prestigioase universităţi din Italia şi în acea perioadă activa în calitate de consultant la o companie internaţională – un gigant care oferă servicii de consulenţă în sectorul bancar.

Eu, trebuia sa mă integrez cumva în societatea italiană. Timp de o lună am învăţaţ italiana şi am decis să fac masteratul în Business Internaţional. Aveam deja cunostinţe la nivel practic. Colaborasem cu multe companii din Grecia în trecut, anume în acest domeniu, dar vroiam să am şi o diplomă italiană, din 2 motive:

  1. Pentru a cunoaşte lucrurile şi la nivel teoretic, adică să fiu un expert adevărat.
  2. Pentru că astfel mă puteam integra mai uşor în piaţa muncii din Italia. Companiile italiene, nu dau mare importanţă studiilor şi experienţei pe care ai avut-o pînă a ajunge în Italia. Una dintre primele întrebări la interviu este: “La ce universitate italiană v-aţi făcut studiile?”

Am urmat, astfel, un curs de master în Business Internaţional în Reggio Emilia, chiar am fost scutit şi de jumătate din taxa de contract, deoarece trecusem examenele de admitere cu brio. Acest curs m-a facut să înţeleg altfel lumea finanţelor şi a marketingului internaţional. O Nota Bene foarte importantă pentru universităţile din ţara noastră: în Europa aceste cursuri sunt mult mai efective, deoarece nu auzi, pur şi simplu, ideile unui profesor, care de dimineaţă pînă seară nu iese de la catedră, aici profesorul de marketing este un manager de succes care activează în cadrul unei companii cu renume, iar profesorul de finanţe este directorul unei bănci etc., care îşi exersează meseria, iar paralel, mai ţine şi lecţii în cadrul unor cursuri de masterat. Deci, studentul aude informaţia actualizată şi reală. Regulile în economie se schimbă mereu, avansează şi ceea ce doar cu 2 ani în urmă scriau cărţile de marketing, astăzi poate să nu mai fie valabil. Asta este diferenţa dintre un profesor şi un expert. Mulţumită acestui fapt, după ce am fost angajat în cadrul unei companii, nu m-am simţit rupt de realitate şi au fost puţine lucrurile pe care a trebuit să le aflu.

3. Aveţi copii?

FamiliaCazacu

Familia Cazacu: Alexandru, Nina şi fiica Mădălina

Da. Fiica noastră, Mădălina are 9 luni. E fată mare. Încearcă deja să facă primii paşi şi spune “ma-ma”, “ta-ta”. Şi cu fiecare zi înţelegem cît de multe lucruri noi avem de învăţat de la ea.

4. Ce lucraţi în Italia? 

Sunt Export Manager în cadrul unei companii. Mă ocup de gestionarea vînzărilor peste hotare, în special în Europa de Est. Soţia mea, Nina, este angajat administrativ. Noi, să spunem aşa, nu suntem exemplul cel mai reuşit, în sensul că, puţini sunt moldovenii din Italia care lucrează în oficii. Majoritatea femeilor din Parma (din 2010 ne-am stabilit cu traiul în acest oraş) şi din Italia lucrează ca şi “badante” – îngrijitoare în familii italiene. Bărbaţii moldoveni sunt şoferi, muncitori în cadrul firmelor şi, în general, acolo unde este nevoie de muncă fizică. Oricum, că eşti în oficiu sau nu, pîinea vine doar în sudoarea frunţii. Moldovenii noştri sunt muncitori şi ageri la minte. Şi orice italian care a angajat un moldovean, la prima ocazie va mai angaja unul. Ai noştri, cînd vine vorba de muncă, o fac cu responsabilitate şi jertfire de sine. Mulţi spun că italienii sunt rasişti. Eu însă nu susţin această idee. Dacă analizezi staff-ul oricărei companii italiene, vei observa că, în medie, mai mult de 20% din angajaţi sunt străini. Dar în companiile mari cifra poate trece de 50%. Vreau să vă povestesc un caz din experienţa mea: la serviciu vorbeam cu o colegă în limba rusă. Ea e din Ucraina. A trecut şeful pe lîngă oficiul nostru şi ne-a auzit. Peste 5 minute, îmi sună telefonul. Şeful mă invită în birou. Îmi zice: “Alexandru, ştii că noi suntem în Italia şi aici la serviciu se vorbeşte doar italiana?!” Eu zic: “Pur şi simplu, eram doar eu cu colega în oficiu şi ne era mai simplu să discutăm între noi în rusă.” La care el îmi răspunde fără răutate: “Nu are importanţă! Suntem în Italia, vă aud colegii italieni pe coridoare şi nu e bine! Aici se vorbeşte italiana!”. Am ieşit din oficiu şi, sincer, în loc să fiu supărat că mă mustrase fără motiv, am simţit o mîndrie. Şi mi-am zis în gînd: “Vezi, ce înseamnă patriotism italian!!” Ăsta nu e rasism, ăsta e patriotism. Iar noi, în Moldova… Ştiţi ce gust amar au moldovenii din Italia cînd se întorc în ţară după ani lungi de dor si de îndată ce coboară din avion, în primul magazin din Chişinău aud: “Что вы хотели?”. Unde este verticalitatea noastră? Unde este mîndria apartenenţei la un neam latin? Suntem în secolul XXI şi încă mai trăim cu frica de a spune că vorbim limba română!! Şi, credeţi-mă, de asta şi suntem săraci. Nu există succes fără identitate. Nu poţi ajunge undeva, fără să ştii cine eşti!

5. Sunteţi mulţumit de viaţă departe de casă?

Igor Cuciuc în concert la Parma

Nu. Nu sunt mulţumit. Nimeni din cei care au plecat nu e mulţumit! Însăşi expresia „departe de casă” doare! Noi am ajuns prin străini, nu pentru că am vrut! Viaţa ne-a făcut să alegem asta. Moldovenii harnici, o duc bine în Italia. Fac bani, îşi cumpără case, maşini; copiii lor au o cultură europeană. Dar nimeni, nimeni nu poate fi fericit departe de casă. În suflet, toţi ar vrea să se întoarcă, toţi au acasă părinţi, copii, rude de care li-i dor, despre moartea cărora află la telefon. Tatăl meu a decedat anul trecut, mămica nu ştia cum să-mi spună de durere. M-a sunat la ora 3 de noapte, iar la 6.10 dimineaţa – noi aveam deja biletele la avion cumpărate!! Ştiţi cît plînge moldoveanul peste hotare?? Ştiţi ce înseamnă să ştii că ai un părinte la pat şi să nu poţi fi lîngă el?!! O cană cu apă să nu i-o poţi da celui care te-a crescut şi a dat viaţa pentru tine!! Să vii pe o zi şi să te întorci… Dar ce facem cu cei rămaşi în viaţă? Părinţii, copiii, fraţii şi surorile noastre trăiesc doar cu gîndul la telefon! Şi ştiţi cum îţi mai bate inima cînd te sună ai tăi din Moldova şi doar un gînd ai în cap: „Numai să nu fie o veste rea!”. Toţi s-ar întoarce acasă astăzi!! Dar unde să se întoarcă?? Noi avem nevoie de Moldova, dar Moldova are nevoie de noi?? Cine să mă angajeze cu un salariu decent, să-mi pot asigura o casă, o masă? Unde-i medicul care mă va trata cînd mă voi simţi rău? Avem aici în Italia foşti ingineri, medici, profesori şi ei preferă să lucreze ca şi muncitori de rînd, legal sau ilegal, în străinătate… Înţelegeţi cît e de tragică situaţia? Cînd îşi aminteşte statul R.Moldova de noi?? Sute de moldoveni au stat în ploaie la Parma şi în întreaga Italia în ziua alegerilor!!! Doar ca să dea o mînă, poate s-or schimba lucrurile în bine!! Şi rezultatele, unde-s ele? În suflet purtăm Ţara Moldovei, iar statul – statul are grijă să introducă „viniete” ca să nu mai venim acasă… Nu ştiu ce griji are „statul”, nu am auzit să-şi facă griji…

6. Cât de des veniţi în Moldova la cine, la ce?

Venim rar în Moldova. O dată pe an. De obicei, moldovenii din Italia vin în Moldova în august, că atunci au concediu. Nu putem generaliza, unii vin mai des, alţii vin mai rar. În cadrul Asociaţiei „DOR” avem pagini pe site-urile de socializare. Discutăm în fiecare zi cu sute de moldoveni din Italia. Cunoaştem bine situaţia. Sunt persoane care nu au fost acasă de 5-7 ani!! Mai sunt multe persoane care nu şi-au putut legaliza documentele şi stau de nevoie, că altfel cum se mai întorc?

La cine şi la ce venim? O întrebare foarte bună! Venim la cei dragi, cît mai sunt, dacă mai sunt! Venim la casa părintească. Cineva îşi găseşte copiii mari, cineva îşi găseşte părinţii albiţi, unii găsesc un lacăt la uşă… Venim ACASĂ! Venim chiar dacă nu mai e ACASĂ, ne cheamă rădăcinile, speranţa şi dorul… Cum să nu vii? Cum să trăieşti fără de ţară? În Moldova ne-au rămas amintirile, la Moldova ni-i gîndul mereu… Venim în Moldova în fiecare zi – cu gîndul; cu făptura, mai rar – viaţa nu ne prea permite acest lux. Orice-am spune, dar noi suntem un neam cu suflet. Suntem legaţi pentru totdeauna de acest colţ de pămînt, cu bucurii şi cu probleme, Moldova va rămîne Patria noastră. Nu vom fi nicicînd atît de italienizaţi, încît să nu revenim acasă. Durerea cea mare sunt generaţiile tinere, sunt deja generaţii de copii care s-au născut şi au crescut în Italia, ei ştiu că sunt moldoveni, dar Moldova au văzut-o doar la televizor! Iată atunci, peste cîţiva ani, vom culege roadele politicii de izbelişte din ţara noastră, atunci această întrebare va suna mult mai tragic.

7. Vorbiţi-mi despre Asociaţia culturală “Dor”. Cum aţi fondat-o? Cu ce vă ocupaţi? Cine face parte din ea?

Asociaţia “DOR” Parma

Ideea fondării unei Asociaţii a moldovenilor mi-a venit din primele luni de viaţă în Italia, dar era prea devreme, prea multe lucruri îmi erau necunoscute la acea etapă. Am observat, că la Parma, unde, oficial sunt înregistraţi peste 7000 moldoveni (numărul neoficial ar fi dublu) nu există o comunitate care să unească aceşti oameni. Se întîlneau fiecare în grupuri mici, fiecare cu prietenii lui, în rest – nimic.  Şi, probabil, ca şi un fruct, această idee s-a copt, pînă am zis: “Nu mîine, dar azi!”. Împreună cu un grup de prieteni, consultîndu-ne cu alte Asociaţii din Italia, am făcut un statut, am decis care sunt scopurile şi finalităţile! Astfel s-a născut Asociaţia de Promovare Socio-Culturală Moldo-Italiană “DOR”. Asociaţia “DOR” din Parma este una non-profit şi întreprinde activităţi de utilitate socială. Finalităţile principale fiind menţinerea şi promovarea culturii noastre, cît şi integrarea moldovenilor în societatea italiană. Promovăm iniţiative de cooperare între Italia şi R.Moldova, tot ce ţine de sectorul socio-cultural intră în vizorul nostru. Suntem o asociaţie înregistrată cu cod fiscal şi pentru a enumera toate punctele statutului nostru ar mai fi nevoie de cîteva articole. În două cuvinte, existăm pentru a oferi un suport social şi cultural moldovenilor din Italia şi din R.Moldova. Avem idei multe, avem persoane cu iniţiativă şi ne place să punem în aplicare gîndurile bune. Prima întrebare pe care şi-o pune oricine, ne-am pus-o şi noi la început: “De unde bani?” Ne autofinanţăm. Avem membri ai asociaţiei care participă activ în cadrul proiectelor noastre, oferindu-şi mîinile şi capul spre binele societăţii. Facem ceea ce ne stă în puteri. Primul eveniment de amploare pe care l-am organizat, a fost Adunarea Moldovenilor din Parma, care a finalizat cu un concert al lui Igor Cuciuc. Promovarea o facem prin intermediul reţelelor de socializare şi prin “passa-parola”, cum se spune. Au venit peste 400 persoane.Şi era primul nostru eveniment! Atîţia moldoveni la un loc n-a văzut Parma de cînd e ea. Oamenii au rămas profund emoţionaţi, iar cînd a început a răsuna imnul R.Moldova mă treceau fiorii şi nu-mi venea a crede că am reuşit. Se apropiau oamenii de noi şi ne mulţumeau cu ochii în lacrimi, parcă-mi amintesc cum o doamnă îmi zicea: “Sunt de 10 ani în Italia, dar aşa ceva nu am văzut!”. În acel moment am înţeles că se poate cu adevărat. Unii mă întreabă: “La ce-ţi trebuie? Nu ai griji de ajuns pe cap?” Avem griji multe. Şi vom avea mereu. Dar această Asociaţie este o necesitate a sufletului. Pentru noi, pentru copiii noştri. Acum toţi ştiu că dacă au o întrebare, au la cine se adresa! Şi noi îi ajutăm cu ce putem pe toţi! Chiar şi la întrebările care nu au tangenţă cu asociaţia noastră încercăm să răspundem. Nu trebuie să fii expert în toate ca să afli răspunsurile, e de ajuns să creezi o reţea de persoane, o comunitate care să se ajute reciproc, iar meritul fondatorilor e acela de a menţine vie această comunitate. În cadrul evenimentelor noastre organizam donaţii pentru persoane aflate în dificultate. De curînd, am organizat donaţii pentru casa de copii din s.Tocuz (Căuşeni), pentru un persoană cu dizabilităţi din r-nul Stefan-Vodă, în prezent strîngem donaţii pentru o altă casă de copii din R.Moldova, beneficiarul urmează a fi identificat. Ne susţin oamenii buni, ne susţine în aceste acţiuni şi biserica ortodoxă moldovenească din Parma. Noi avem grijă să fim de fiecare dată corecţi şi să informăm la timp oamenii despre fiecare pas al nostru.
Am organizat o seară de Anul Nou, caldă ca acasă, unde copiii au recitat poezii, au cîntat cîntece, s-au distrat şi au primit cadouri de la Moş Crăciun. Iar pentru cei maturi am organizat de Sf.Vasile o seară de dansuri populare moldoveneşti.

Asociaţia “DOR” – Prima Adunare Generală a moldovenilor din Parma şi regiune

Pentru copiii moldoveni din Parma intenţionăm să organizăm cursuri de limbă română, de dans, studiu instrumente muzicale, un cerc de “mîini dibace”, unde fetele ar învăţa să croşeteze, iar băieţii să sculpteze în lemn. Sunt foarte multe idei, dar ele urmează a fi implimentate doar cu susţinerea concetăţenilor noştri. Sunt şi dificultăţi, nu avem deocamdată un local al nostru şi, de fiecare dată, suntem în situaţia de a căuta şi de a închiria localul necesar în oraş.
Desigur, nu dorim să ne oprim aici, vrem sa ajungem să implimentăm proiecte mari, care chiar ar aduce o schimbare într-un sat sau orăşel din R.Moldova, ducem tratative cu companiile italiene pentru deschiderea unei curse avia “Parma-Chişinău”; dar avem doar 4 luni de la fondare, nu ne grăbim, facem paşi mici, dar siguri.
Asociaţia “Dor” din Parma este deschisă pentru toţi moldovenii din Parma, din Italia, din Ţară şi de peste hotare. Noi încercăm în Italia să menţinem vii rădăcinile noastre, încercăm să unim moldovenii din Parma şi Italia sub aceleaşi idei şi valori naţionale, încercăm să facem ceva bun pentru oameni! Acesta este scopul nostru. Şi dacă, datorită nouă, peste 10 ani, un copil moldovean îşi va aminti o poezie de-a lui Eminescu sau un cîntec de-al lui Sulac, misiunea noastră va fi ca şi împlinită.

8. Ce-i lipseşte unei familii de moldoveni în Italia?

Moldova. Moldova îi lipseşte mult. Din toate punctele de vedere. Ne lipseşte largul cîmpului în care alergam cînd eram copii. Vreau să o văd pe Mădălina, fiica mea, în ograda bunicilor la ţară, căţărată pe o creangă după un măr, iar eu să strig: “Dă-te jos de-acolo, că o să cazi!”. Iar dacă serios, nu ştiu dacă trebuie să urez copiilor noştri o copilărie aşa cum am avut-o noi, ei au acum alte valori, dar as vrea să urez tuturor copiilor din lume o copilărie fericită!

Iar moldovenilor din Italia şi din întreaga lume aş vrea să le urez sănătate multă şi odihnă! Că muncesc toţi fără cruţare de sine! Şi cît mai des să aibă posibilitatea de a reveni acasă la cei dragi.

9. Aveţi ceva lucruri în casa unde locuiţi care vă aduc aminte de Moldova, de baştină?

Avem o bibliotecă întreagă de cărţi de acasă.. Şi de fiecare dată cînd revin din Moldova, mai iau cîte o carte. Ştiţi, o parte ruptă din sufletul nostru a rămas acasă şi de fiecare dată simţim nevoia să o recuperăm. Mi-am adus în Italia un ciocan de-al tatălui meu, nu că n-aş avea ciocane în garajul de la Parma, dar cînd îl ţin în mîini, parcă mă întorc în timp şi-s iar băiatul cel mic al lui Ion Cazacu… şi mă gîndesc ce năzdrăvănie să mai fac. Lucrurile simple, în timp şi la distanţă, se transformă în simboluri. Avem şi tricolor în casă. Aducem şi suvenire prietenilor nostri cînd venim din ţară, dar seara cînd ies la balcon şi privesc apusul, nu văd munţii, văd colinele Moldovei…

10. Ce le-aţi transmite celor de acasă, care vor să plece peste hotare?

Să se bucure de cei dragi. Şi să măsoare bine, străinătatea este un leac de care devii dependent. Mulţi au fost cei care au zis că pleacă doar pe un an-doi şi se întorc. Nu ştiu dacă sunt moldoveni care, atunci cînd au ieşit din casă şi au luat drumul străinătăţii, au zis: “Plec pentru totdeauna!”. Dar mulţi din ei realizează că în Italia îşi vor petrece restul vieţii. Desigur, unii spun că se vor întoarce măcar la bătrîneţe, dacă nu mai devreme. Mulţi se întorc deja, de voie-de nevoie, din cauza crizei. Este criză mare şi în Italia. Tuturor celor care vor să plece peste hotare le doresc să fie tari! Omul gospodar şi cu mîini de aur va avea succes în orice colţ al lumii. Înainte de a porni la drum, asiguraţi-vă că cineva vă aşteaptă! A trecut timpul muncitorilor ilegali, acum nimeni nu te angajează fără acte! În afară de asta, ca să fii angajat, trebuie să cunoşti limba statului în care mergi. În Italia sunt mii de emigranţi care cunosc limba italiană la perfecţie, dar sunt şomeri. Nu vă porniţi cu ochii închişi. E prea riscant. Aveţi dreptul să vă alegeţi soarta, dar cîntăriţi bine avantajele şi dezavantajele.

11. Unde vă vedeţi în viitor cu familia?

Mă văd în Italia. Sau poate în altă ţară a Europei… Ştiţi, atunci cînd studiam în Grecia, nu m-aş fi gîndit nicicînd că aş ajunge să trăiesc în Italia… Viaţa e ciudată şi are mersul ei.

În viitor, vreau să mă văd cu familia! Mi-ar fi de ajuns, indiferent în ce ţară aş fi. Desigur, e important ca această ţară să asigure familiei mele un viitor şi să se numească… Moldova.

Concert IgorCucicucParma

PS. Un articol, in baza acestui interviu a fost publicat in ziarul Jurnal de Chisinau. Il puteti citi in versiune on line la acest link:
http://ziar.jurnal.md/2013/01/29/nu-exista-succes-fara-identitate/
Acest articol scris de  a fost publicat în numărul din 29 January 2013 a ziarului “Jurnal de Chişinău

About Asociatia de promovare socio-culturala moldo-italiana "DOR"

Asociaţia “DOR” este o organizaţie non-profit şi îşi propune să organizeze activităţi de utilitate socială cu implicarea membrilor asociaţi si terţe persoane. Odnoklassniki: http://www.odnoklassniki.ru/moldovenii.inparma Facebook: https://www.facebook.com/asociatiamoldoitaliana.dor
This entry was posted in Activităţi de utilitate socială, MOLDOVENI IN ITALIA, PRESA and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s