Copilăria noastră vs copilăria lor

copilaria4Copilaria noastră nu se măsura în KLASS-uri puse pe odnoklassniki sau în LIKE-uri puse pe facebook…

Copilaria noastra era altceva…Era ceva frumos… Ceva care a trecut…

Si nu mai este… Nu mai este nici la noi…, nici la copiii nostri…

Îl citesc pe Guguţă şi văd copilaria adevărată, cu toate şotiile şi visele ei…
Orizontul era mult mai larg şi nu se reducea deloc la ecranul unui compiuter… Copilăria noastra era liberă, alerga prin cîmpuri după fluturi, se ascundea în stogul de fîn, copilăria noastră era afară…. unde viaţa e vie… unde viaţa e adevărată…

Doamne, cît aş mai vrea ca şi copiii mei să aibă copilaria mea, …să alerge desculţi prin iarbă, să vină îngheţaţi bocnă de la săniuş, să-şi facă fluiere de soc şi arcuri din crengi de sînger…. într-o pădure, la umbră…. , unde iarba grasă ne mîngîia… iar noi ne tăvăleam veseli şi lipsiţi de griji, fără să înţelegem că trăiam cele mai fericite clipe ale vieţii noastre…

Cusma lui GugutaIubiţi-vă copiii şi oferiţi-le tot ce e mai bun!! Dar ţineţi minte… Doar noi decidem ce e mai bun pentru copiii noştri…. Noi trebuie să le cultivăm adevăratele valori… şi atunci ei vor creşte deştepţi şi puternici cu adevărat…
Eşti puternic, nu atunci cînd împuşti toată ziua în faţa compiuterului; esti puternic cu adevărat atunci cînd faci sport pe viu, atunci cînd îţi ajuţi părinţii…
Noi, părinţii de astăzi stam foarte putin timp cu copiii noştri… Viaţa nu ne-o permite… serviciul… grjile… lipsa de bani … creditele … şi alte mii de motive…
Iar copiii cresc… Cu noi sau fără noi…. Ei cresc…
Oare parinţii noştri aveau mai mult timp…? …. Nu… Dar îl găseau de fiecare dată!!!
Deoarece, “să ai timp” nu înseamnă doar să ai cîteva ore după serviciu sau în week-end… Timpul adevărat este cel pe care îl oferim copiilor nostri…
Te-ai întrebat vreodată… Am venit de la serviciu… Am stat 3 ore cu familia, m-am culcat si mîine dimineaţă iar la serviciu… Dar oare într-adevăr familia a simtit prezenţa ta în cele 3 ore… Cîte minute, din cele 3 ore înainte de somn, ai vorbit cu copilul tău?? Cîte minute te-ai jucat cu el? I-ai spus o poezie?? Macar una i-ai spus săptămîna aceasta ??
Nu ştii… Le-ai uitat?… Eşti obosit…
copilarie5Gîndeşte-te că aceste clipe nu sunt pur şi simplu 3 minute cu copilul tău.
Aceste 3 minute vor fi amintirile lui despre copilărie…
Despre mama, despre tata…
El nu va ţine minte ce salariu ai luat în această lună…
El nu-şi va aminti nici ce marcă de maşină aveai… şi nici nu va fi foarte mîndru, deoarece peste 20 ani oricum o va vedea ca pe o vechitură…
Dar copilăria…. momentele petrecute cu ai tai…. nu, ele nu îmbătrînesc şi nu mor niciodată…
Lasă totul în această lume… doar pentru 5 minute… Acum…, lasă compiuterul pe 5 minute doar…. vei pune mai tarziu LIKE-uri si KLASS-uri pozelor de care mîine nici nu-ţi vei aminti…
Lasa totul pe 5 minute şi ia-ţi copilul în braţe, sărută-l pe frunte, chiar dacă-i înalt cît tine sau dacă-i mic în faşă, mîngîie-l şi spune-i o poveste…
Una adevarata din copilaria ta, cum furai cireşe de la vecin sau alte nazbîtii pe care le făceai…
copilaria2Spune-i că nu ştiai ce înseamnă “super-market” pe atunci, dar erai cu mult mai fericit… şi banii tăi erau pietricelele de prin buzunare pe care le aruncai pe apa rîului, iar ele săreau…. unu, doi , trei…. Am cîştigat… Şi toti alergam voioşi pe toloacă…
Cine “toţi”?? Noi…. prietenii…
Deoarece prietenii noştri erau vii, ne vedeam cu ei în fiecare zi, de dimineaţă pînă seara eram împreuna în drum, la sănius, la fotbal…
Prietenii noştri din copilarie nu erau poze pătrate pe site-uri de socializare…
Ei nu zîmbeau cu smailik-uri…
Ei zîmbeau pe viu, …ne bucuram pe viu, ne certam pe viu… şi ne impacam strîngîndu-ne de mîini… “Pace-pace-pace…”
Iubiţi-vă copiii, asa cum v-au iubit părinţii voştri…. şi ei vă vor iubi la fel cînd vor creşte….
În caz contrar, mă tem că peste 20 ani, cînd, poate, veţi aştepta un zîmbet de la ei , îl veţi primi pe acesta   sau pe acesta .
Şi în loc sa zîmbiţi… vă veţi întreba… De ce? De ce noi nu putem să ne educăm copiii aşa cum ne-au educat parinţii nostri?? Pentru că noi nu facem ceea ce faceau părinţii noştri… Ce făceau??… copilaria1Nu pot să vă spun… Vă amintiţi şi voi singuri… Dacă vă amintiţi înseamnă că aţi avut o copilarie fericită…
Acum cred că ştiţi ce trebuie sa faceţi ca şi copiii Dvs. să-şi amintească la fel peste 20 ani…
Iar smailik-urile …. De ele nu vă veţi aminti niciodată…

Urez tuturor copiilor o copilarie fericită…
Citiţi o carte!!
Nu dăunează!!!

Autor: Alexandru Cazacu

About Asociatia de promovare socio-culturala moldo-italiana "DOR"

Asociaţia “DOR” este o organizaţie non-profit şi îşi propune să organizeze activităţi de utilitate socială cu implicarea membrilor asociaţi si terţe persoane. Odnoklassniki: http://www.odnoklassniki.ru/moldovenii.inparma Facebook: https://www.facebook.com/asociatiamoldoitaliana.dor
This entry was posted in Cultural and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

1 Response to Copilăria noastră vs copilăria lor

  1. Pingback: Spiridon Vangheli – tatăl lui Guguţă (foto + video) |

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s